Probabil ne dam seama dupa titlu` despre ce e vorba . Intr-o lume controlata in totalitate de de aceasta `magie` a internetului sunt si persoane care , culmea , au putut trai si fara acest factor care dupa parerea mea distruge copilariile copiilor .Probabil tinerii mai mari de varsta de 16-17 ani inteleg ce vreau sa zic .Da , a fost posibil ca copiii sa isi petreaca copilaria intr-un mod mai placut decat sa stai in fata calculatorului si sa joci Counter Strike , Minecraft sau Need For Speed , aceste jocuri sunt doar un motiv pentru copii din ziua de azi pentru a-si justifica neputinta dialogarii cu copiii de aceiasi varsta . Imi pun singur o intrebare simpla de altfel ... Ce amintiri o sa aibe acesti copii `moderni` peste cativa ani , ce o sa le raspunda copiilor cand o sa-i intrebe "tati" tu cum ti-ai petrecut copilaria ? O sa le zica ca au stat ore intregi in fata unui calculator si au jucat jocuri virtuale ? Neininteresant pentru mine de exemplu ...Eu daca as incepe sa dau drumul amintirilor am de scris zile si nopti , dar o sa incep bineinteles cu `INCEPUTUL` )...
Toata copilaria noastra a inceput ... sub gard ) , nu-i de ras , chiar sub gard , sau eventual la oarta ..Incepe mai intai cu invatarea adevaratului imn al Republicii Moldova , pe numele lui "Rosu galben si albastru " un `imn` necunoscut pentru cineva care n-a facut parte din acest colectiv daca as putea zice asa ...un imn care nu avea mai mult de o singura strofa , dar pe care o rosteam in fiecare seara sub privirile incantate ale parintilor sau a vecinilor si bineinteles sub bagheta dirijorului nostru care era un barbat bun la suflet si care iubea foarte mult copiii , doar nu degeaba a invatat atatea generatii acest minunat imn , practic acest imn a fost prima noastra poezie pe care am invat-o si pe care probabil o s-o tinem minte toata viata .Cel mai mult imi pare rau ca acest imn nu se mai canta dupa cum am zis sub gardurile `mahalei` noastre care era celebra pentru aceasta festivitate zilnica )), si poate intr-o oarecare masura NOI suntem vinovati , noi cei care deja nu suntem la varsta copilariei suntem vinovatia ca nu predam stafeta generatiilor mai mici , dar nici generatia mica nu-si da interesul , deci , nu noi suntem vinovati )...`Rosu galben si albastru` a fost doar un fel de pregatire pentru o minunata copilarie care abia incepea , copilaria noastra a avut mult prea multe evenimente pe care cu siguranta n-o sa le amintesc in aceste randuri , unele o sa ramana doar in amintirile celor care au paticipat la aceasta copilarie , eu o sa incerc sa fac doar un rezumat . Am avut foarte multe jocuri , si nu ma refer la jocuri pe calculator sau console , ma refer chiar la jocuri , jocuri pentru copii , poate pentru cineva niste jocuri banale , dar pentru noi jocuri care ne faceau sa ne intoarcem acasa cu zambetul pe buze
Si iata am ajuns la cea mai importanta parte a acestui continut , FOTBALUL .... Fotbalul intr-recare masura ne-a separat , ma refer la fete si baieti , dar cu toate astea fotbalul ne da cele mai frumoase amintiri . Fotbalul l-am "descoperit` atunci cand cineva a primit o minge cadou , a iesit cu mingea la joaca si bineinteles am jucat un meci in mijlocul drumului cum doar in finala Uefa Champions League vezi : )) la inceput jucam 2 vs 2 pentru ca inca nu toti erai fermecati de acest joc , dupa un anumit timp am inceput si noi sa ne perfectionam pentru ca tot timpul era cearta intre noi ca cei care trebuiau sa marcheze la poarta aflata in vale castiga , si ni se parea un mod necinstit , am facut cautari ca adevarati arheologi si am gasit un teren putin mai drept , dar macar nu era in mijlocul drumului , in curtea unui `coleg de breasla` : ))) am jucat noi acolo pana intr-un anumit punct , pana cind si ceilalti copii incepeau sa indrageasca acest sport care pentru noi era un mod de distractie , nimic mai mult , iar cum terenul era mic iar jucatori mai multi , eram nevoiti sa cercetam din nou si sa gasim un alt stadion , de data asta mai mare , n-a trebuit sa cautam mult pentru ca atunci nu aveam prea mari pretentii , era destul sa fie putin iarba , daca nu mergea si fara , important sa putem juca toti , am jucat noi si acolo o perioada , dar incepeam sa crestem si sa ne dezvoltam caracterele si inevitabil aparea cearta , motivul ? portile facute din 2 pietre nu ne aratau tot timpul daca a fost gol sau nu ... noi ca niste `fotbalisti` dornici de performanta am incercat sa rezolvam problema de comun acord , deci toporul ` si ` harletul `in mana si la cautat lemne pentru a face porti "adevarate "...
Noi fiind copii am gasit niste crengi practic care se rupeau de fiecare data cand loveam cu mingea in ele , dar era interesant , incepeam sa facem si reguli , una din ele era ca cel care rupe poarta s-o faca cum era : )) am jucat noi un timp asa cum era , pana , ca niste adevarati gospodari din Mihaileni ne-am apucat sa facem un teren care sa arate ca cei care l-au facut sunt viitori gospodari : )) ... am cautat lemne , de data aceasta mai puternice , am trasat terenul sa se vada unde e teren si unde e drum , oricum cine avea de mers pe `marele` nostru stadion mergea si asa , nu era nici o jena din partea lor , din acest punct de vedere n-am avut nici o sustinere ba mai mult portile ne erau furate aproape in fiecare seara , dar asta nu ne-a doborit , noi ne-am continuat visul , cel de a juca fotbal in continuare , zvonul ca la `"Baba Saveta`" se joaca fotbal s-a raspandit si in randul celorlalti copii din sat , iar fotbalul incepe sa devina traditie pentru noi , ne dadeam intilnire in fiecare seara la ora 20:00 , nu mai conta ca suntem obositi dupa o zi de lucru , ca la tara , pentru noi faptul ca jucam fotbal era cel mai bun mod de odihna , jucam pana cel cu mingea se ducea acasa , meciurile se terminau 40-35 de exemplu , marcam goluri pe banda rulanta ca idolii nostri care pe atunci erau Ronaldinho si `El Nino` Torres . Incet , incet apareau si orgoliile , jucam fotbal nu doar de placere ci si pentru a demonstra ca noi suntem cei mai buni , meciurile intre `mahale` erau cele mai interesante si tensionate , si bineinteles noi , cei care jucam impreuna de mici castigam majoritate meciurilor , pentru ca eram uniti , imi amintesc si acum cum toti refuzau sa joace in echipa rivalilor nostri pentru ca acolo mereu se certau iar cel care venea nou era tot timpul de vina , intr-un fel incercau sa-si justifice infrangerea , la noi era intelegere si liniste , ca intre prieteni , noi jucam de placere pentru ca asta conteaza . Nu ne dadeam batuti nici cand vremea nu era de partea noastra , pentru noi era ceva dramatic daca nu jucam o seara fotbal .Acum scriu cu indurererare in suflet aceste randuri dar cu zambetul pe buze pentru ca au fost momente frumoase , cel putin pentru noi , am stiut sa ne facem o copilarie frumoasa chiar daca nu aveam toate conditiile , pentru noi era destul sa fim toti prietenii si sa avem o minge , restul venea de la sine ...N-am scris aceste randuri pentru a ma lauda cu copilaria mea pe care am petrecuto alaturi de ai mei prieteni , am scris aceste randuri pentru a vedea si copiii din ziua de azi ca te poti distra si fara calculator sau telefon mobil , si chiar intr-un mod mult mai placut , lasati intenetul , iesiti afara , faceti-va prieteni si petreceti o copilarie pe care sa ti-o amintesti cu placere !!!
Sunt convins ca si voi va aduceti aminte cu mare drag de copilarie. Acea perioada a vietii in care totul era simplu, frumos si nu trebuia sa facem mai nimic. Perioada in care parintii ne faceau toate poftele (atunci cand meritam) si noi stateam cat era ziua de lunga pe-afara cu prietenii, la joaca.
As vrea sa inchei cu un citat al lui Gaston Bachelard - "Copilaria dureaza toata viata. Ea se intoarce mereu pentru a insufleti sectiuni mari ale vietii de adult. Poetii ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta lume permanenta, durabila, de neclintit."P.S. Autor acestui continut prefera sa ramana in anonimat !!!
Присоединяйтесь к ОК, чтобы посмотреть больше фото, видео и найти новых друзей.
Нет комментариев