A trăit 12 ani în chin. Soţul, care suferea de epilepsie, o insulta şi o bătea. Nu o singură dată ea a fost silită să-şi ia fiul invalid de gradul întâi şi, ascunzându-se, să doarmă în scârta de fân. A trebuit să treacă un deceniu, ca, până la urmă, Efimia Bespeciuc, din satul Olişcani, raionul Şoldăneşti, să trăiască în linişte şi pace.
S-a căsătorit la vârsta de 19 ani. Credea că Filimon îi va asigura fericirea şi vor trăi în dragoste, dar n-a avut parte de aceste sentimente. După doi ani de căsnicie, l-a născut pe Victoraş, unicul ei fecior. Ca rezultat al bătăilor crunte la care era supusă, nu în ultimul rând şi drept urmare a faptului că bărbatul suferea de o tulburare neurologică, micuţul s-a născut cu paralizie infantilă cerebrală.
Mai târziu, Filimon a început a-şi vărsa furia şi asupra copilului, care nu uită cu câtă cruzime era bătut.
Actualmente, împreună cu feciorul, Efimia trăieşte în bună înţelegere. Ei nu mai sunt agresaţi, nimeni nu-i insultă şi nu-i alungă din casă. Mai bine de un an, soţul, pe care a fost nevoită să-l părăsească, a decedat în urma unui acces epileptic.
Scânteia de lumină în viaţa Efimiei a apărut după ce nişte oameni buni la inimă, cum spune femeia, i-au acordat ajutor financiar pentru a-l trata pe Victoraş.
În pofida faptului că mai mulţi specialişti apreciau starea băiatului ca una dificilă, intervenţia chirurgului l-a ajutat pe Victoraş să stea în picioare şi să facă primii paşi. Acest lucru s-a produs când băiatul avea vărsta de nouă ani.
La revenire în sat, vecinii au rămas şocaţi, văzându-l pe Victoraş ridicat în picioare. Asta după ce ani în şir se obişnuise cu faptul că el doar se târa în coate şi genunchi.
Deşi a cheltuit 5 mii euro pentru a cumpăra casa în care actualmente locuiesc Efimia şi Victoraş şi alte vreo 5 mii euro pentru tratament, Virginio Vigano dă prioritate faptului că a reuşit să aducă fericirea într-o familie bătută de soartă. El apreciază entuziasmul băiatului de a fi în rând cu semenii săi, dar şi străduinţa mamei sale, care face tot posibilul pentru a-i asigura zborul în viaţă. Chiar dacă au stabilit o prietenie şi Virginio aşteaptă cu nerăbdare orice revedere cu Victoraş, relaţia cu italianul nu va fi de durată.
S-ar părea că suferinţele Efimiei au luat sfîrşit. Realitatea însă e dură. În timpul celei de a patra operaţii, la băiat a fost depistată insuficienţă cardiacă. Medicii nu exclud că aceasta ar putea fi o transmitere genetică de la tatăl-său.
Oricum, în pofida tuturor dificultăţilor şi necesităţii de a mai merge la operaţii, Efimia e alături de fecioraşul cu care mai are a administra cursuri de reabilitare. Şi Victoraş e bucuros că o parte din multele lui dorinţe s-au realizat. Pentru viitor, spune băiatul, el va munci pentru a reuşi să conducă o maşină. Vrea el şi un calculator. Cea mai mare bucurie a femeiei este că băiatul merge şi stă în picioare.