Nicolae Glib, cîntăreţ de muzică populară (10.V.1949, Bălţi). Studiază la Şcoala medie de muzică "Şt.Neaga" (1967-1971) şi la Institutul de Arte "G.Musicescu" (1975-1980) din Chişinău cu Alexandru Movilă (dirijat cor). În anii 1969-1972, solict în orchestra Ansamblului de dansuri populare "Joc" al Filarmonicii din Chişinău; solict în orchestra de muzică populară "Folclor" a Radioteleviziunii (1972-1985) şi în Orchestra de muzică populară "lăutarii" a Filarmonicii (din 1985) din Chişinău. Artist emerit din Republica Moldova (1980); Artist al poporului din Republica Moldova (1990); Meritul civic (1993).
A cîntat în ansamblu cu: Valentina Cojocaru, Dumitru Blajinu, Ignat Bratu, Constantin Baranovschi, Leonid Moşanu, Serghei Creţu, Sergiu Cuciuc, Nicolae Botgros, Vladimir Sîrbu, Dumitru Gheorghiţă, Ion carai, Boris Rudenco etc.
A înregistrat la Radio Chişinău cîntece populare: Moldovean ca mine nu-i, Dragă mi-i vara la oi, Foaie verde rug de mure, Creşti pădure şi te-ndeasă, Băsmăluţa etc.
Filmografie: Duete vocale, "Telefilm-Chişinău" (1982), FC-48; Cîntă Nicolae Glib, "telefilm-Chişinău" 1980, FCN-37.
"La o răscruce de drumuri"
Şi-a început carierea de artist la patru ani. Tatăl său avea un aparat de radio "Iskra", cu baterii (în acei ani, electricitatea încă nu ajunsese la Pepeni), care era ţinut mereu pe o singură undă - cea a postului de Radio Bucureşti. În faţa aparatului, dansa sub tactul săltăreţ al muzicii populare. "Aceasta a fost prima mea manifestare în lumea artei, îşi aminteşte Nicolae Glib. Dansam atât de bine, încât consătenii îmi dădeau bani, ca să le mai joc. Le plăcea, probabil, că mişc picioarele exact în tactul muzicii". În anii adolescenţei, se îndrăgosteşte lulea de cântecul popular moldovenesc, ascultându-l, în fiecare zi, pe cântăreţul Nicolae Sulac. La el a făcut prima şcoală de cântec popular.
Primele "concerte" le-a prezentat pe uliţele şi hudiţele satului, când, la cei 16 ai săi, se întorcea noaptea de la clubul din sat. De unde până unde, cineva i-a şoptit profesorului de limbă şi literatură, Vasile Scobioală: "Tare frumos mai cântă Colită Glib...". Acestuia atâta i-a trebuit - tocmai se organiza în şcoală un TVC. A cântat la acea competiţie, acompaniat la acordeon de un bun prieten al său, Gheorghe Bejenaru. A făcut-o pe artistul cu mai multe formaţii de muzică populară din Sângerei. Destinul său de cântăreţ i se datorează, în mare măsură, lui Vasile Scobioală, care avea să-i spună: "Tu să mergi pe calea cântecului, fiindcă ai de toate - şi voce, şi ţinută, şi tot ceea de ce are nevoie un adevărat artist". "Dar parcă mai cântă şi alţii ca mine...", a zis mirat viitorul interpret, care pe atunci visa să devină medic, în 1966, vine la Conservatorul de Stat din Chişinău, unde vroia să se facă actor de comedie muzicală. Dar, pentru că nu avea 18 ani, când se stabileşte vocea, a fost trimis acasă, să mai cânte un an pe prispa casei părinteşi. În al doilea an, este admis la Colegiul de Muzică "Ştefan Neaga" din Chişinău, după absolvirea căruia îşi continuă studiile la Institutul de Arte "G. Musicescu". Pe scena profesionistă a păşit, pentru prima dată, în cadrul orchestrei Ansamblului de dansuri şi muzică populară "Joc", dirijată pe atunci de Vladimir Rotaru, apoi de Vasile Goia. A avut noroc de dirijori, care, chiar dacă "nu au pus umărul, nu au pus nici piciorul". Ca un bun gospodar, şi-a îngrijit de repertoriu ca de propriul ogor. Este, poate, cea mai de preţ zestre pe care o are în afară de inconfundabila-i voce cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Apropo, în privinţa repertoriului, a simţit umărul poeţilor Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Iulian Filip şi lui Efim Tarlapan. Cei mai rodnici i-au fost anii de activitate în Orchestra "Folclor" (1972-1985), unde, fiind obligat să înregistreze pentru fondul Radioteleviziunii, a muncit până la epuizare, în fonoteca RadioTV a lăsat sute de cântece, pe care astăzi le ascultă o lume întreagă. Tot la "Folclor", a apărut minunatul duet Nicolae Giib - Valentina C...
