Nu cred că există mai mare rușine pentru un președinte de țară decât să-i strige oamenii sub fereastră "Trădătorule!". În loc să fie vocea poporului, să iasă în fața lumii și să dea mâna cu omul de rând, să simtă pulsul oamenilor și să-i apere de hoți și răuvoitori, Timofti preferă să stea ascuns în cuibar, să semneze unde i se spune și să tacă atunci când poporul bate la ușa lui. El nu este președintele meu. Eu nu mai vreau o rață mută. Nu mai vreau un președinte pe care să nu-l văd alături de oameni.
Nu mi-am imaginat vreodată că mă voi afla într-o mulțime de oameni care să strige "Năstase - Președinte!"
Cred că Tata s-ar mândri.
Nu atât cu mine, ci cu faptul că acest popor, în sfârșit, s-a deșteptat.