Nicolae Botgros este un artist, violonist si dirijor de muzica populara.
Botgros s-a nascut pe 25 ianuarie 1953, in satul Badicu Moldovenesc, raionul Cahul, Republica Moldova, intr-o familie de lautari.
Maestrul Nicolae Botgros se idntifica automat cu Orchestra Nationala de Muzica Populara `Lautarii`.
Orchestra Nationala de muzica populara `Lautarii` a fost fondata in anul 1970, in cadrul Filamornicii de Stat din Moldova, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul si violonistul Mircea Otel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci.
Chiar de la inceput formatia a fost in cautarea identitatii sale, a stilului interpretativ, a unui repertoriu adecvat, fara a se impune plenar in circuitul vietii muzicale.
Considerat un `magician al viorii`, maestrul Nicolae Botgros a fost numit in 1978 la conducerea Orchestrei Populare `Lautarii`.
Nicolae Botgros este fiu de lautar, fiu al lui Dumitru `cel strasnic`. Acesta si-a invatat copiii ca trebuie sa munceasca, daca vor sa aiba ce manca a doua zi.
Nicolae si cei doi frati au invatat sa cante la cate un instrument, pentru ca la nevoie sa poata incropi un taraf de nunta sau orchestra pentru baluri.
Repertoriul era bogat, de la `Hora in doua parti` la creatii de cafe-concert si chiar lucrari clasice. Nicolae a invatat melodiile la ureche, iar un timp se culca si se trezea cu sunetul de toba. Asculta cu luare-aminte tot ce canta tata pe la petreceri. A invatat singur sa bata toba si-i era tare ciuda pe darabana care era mai mare ca el.
La sapte ani s-a dus la Scoala de muzica din Cahul. Impreuna cu badea Vasile s-a intors in primavara acasa, caci nu ajungeau bani pentru intretinerea celor doi frati.
Mama lui Nicolae a visat intotdeauna ca baietii si fetele sa faca studii, vroia sa-i vada oameni mari.
La scoala, profesorii erau extrem de indulgenti cu fratii Botgros, care veneau la lectii luni, marti, miercuri si joi, caci sfarsitul de saptamana era rezervat nuntilor si petrecerilor. Uneori, se intampla ca Nicolae sa adoarma cu capul pe banca dupa noptile de nesomn si oboseala.
`Copilaria a fost foarte grea, isi aminteste dl Botgros. Eram un copil muncit. Cand trebuia sa cantam la nunta, gospodarii veneau si ne luau cu caruta, dar nu ne aduceau si inapoi. Ne intorceam pe jos, pe frig si ploaie. Totusi, eram fericit, fiindca te lua lumea in seama, muzicantul era un om aparte - un fel de magician care aduna in jurul sau oamenii. Vroiam sa scap de toba si uite asa am deprins singur vioara. Tata spunea tuturor ca o sa ma fac artist`, remora Nicolae Botgros.
Chiar daca se canta in familie, nici nu se puea problema de bogatie materiala. Iarna, pentru ca nu ajungeau banii pentru toti copiii, micutii purtau `valnicii` (paslele) cu randul, iar cand dadeau gerurile mari, isi puneau in cizme si cate un strat de paie.
Mai tarziu, cu banii de la mama (25 de ruble, primite pe ascuns), Nicolae Botgros a ajuns la Soroca, la Scoala de iluminare culturala.
Pentru prima data a asistat la un concert de-al „Lautarilor". A ramas vrajit de orchestra si nici nu banuia ca avea sa i se dedice mai tarziu.
Tot la Soroca s-a indragostit lulea de Lidia Bejenaru, care avea sa-i devina sotie. Soarta comuna -- ambii veneau din familii numeroase -- i-a facut sa imparta bucuriile si necazurile vietii. O manca din ochi.
Nu vedea nimic altceva in jurul sau decat ochii ei negri si cosita lunga pana-n pamant. O moldoveanca adevarata! S-au luat devreme, aveau cate 19 ani. La nunta lor au cantat cei mai vestiti lautari ai vremii.
Prima orchestra dirijata de Nicolae Botgros a fost „Ciocarlia" de la Edinet. In 1973 se muta la Chisinau si este violonist in Orchestra „Mugurel" a Filarmonicii. Urmeaza ani la „Joc", ca in 1978 sa devina director artistic si prim-violonist la „Lautarii". Un an de rascruce atat pentru orchestra, cat si pentru maestru.
Cei mai de seama artisti ai muzicii populare au cantat cel putin o data cu Orchestra `Lautarii` condusa de maestrul Botgros: Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin,...
