Un pat făr saltea, pereţi goi şi o movilă de rumeguş de lemn - aceasta este toată bogăţia a doi oameni din satul Olişcani raionul Şoldăneşti. După decenii de muncă, ambii având vârsta de 70 de ani, Irina Goncear și Vitalie Şaptefraţi au rămas ai nimănui.
Până la împlinirea vârstei de pensionare, bărbatul a muncit la mina de piatră din localitate. Drept răsplată, el s-a ales cu o pensie de peste 500 de lei, femeia având o pensie de vreo 100 de lei. Dânsa spune că se mai bucură de un ajutor social de circa 300 lei.
Acum cinci ani, Irina Goncear şi-a pierdut vederea. În tot acest timp soţul, bolnav şi el, i-a purtat de grijă. De vreo jumătate de an, însă, nici el nu se mai ridică din pat.
Bătrîna spune că au supraveţuit iarna aceasta grație unei consătence. Chiar dacă oamenii în etate îi sunt străini, Ala Taban s-a angajat să le dea o șansă la niște bătrâni neajutorați. Numai datorită insistenței acestei doamne, bătrânii au ajuns pe mâna medicilor.
Fiind din domeniul ocrotirii sănătății, cea care și/a propus să ajute niște oameni străini nici nu bănuia câte bariere urma să depășească. Până la urmă, în rezultatul intervențiilor specialiștilor de la Chișinău, Irinei Goncear ia fost restabilită parţial vederea.
Timp de două luni, pensionarii au locuit în casa soţilor Taban. Erau ingrijiţi şi hrăniţi la timp. Dar acest rai pentru bătrâni nu a fost de durată. Pe motiv că nu locuiesc în casa proprie, ei riscau să rămână fără banii daţi de stat pentru căldură pentru perioada rece a anului. Astfel, bătrânii s-au văzut nevoiţi să revină în casa lor, unde îi aştepta frigul şi sărăcia.
Din lipsă de bani Irina Goncear nu-şi mai primeşte picăturile prescrise de medic, care pentru femeie sunt prea scumpe. Odată întrerupt tratamentul, sporeşte riscul pierderii vederii.
După cum am fost informaţi la primăria Olişcani, actualmente în localitate sunt peste 100 de familii care beneficiază de ajutor social. Fiecare a cincea familie dintre acestea se află într-o situaţie extrem de dificilă.