De fapt, Biblia afirmă: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui" (Isaia 53:6). Atât în lucruri mici, cât şi în lucruri mari, toţi L-am părăsit pe Dumnezeu şi ne-am îndepărtat de El.
Antidotul este să ne întoarcem la Dumnezeu. Biblia numeşte acest lucru „pocăinţă". Când o persoană se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, niciun păcat nu este prea mare, pe care Dumnezeu să nu-l ierte. Dumnezeu a pregătit o cale prin care să ierte păcatul, iar această cale este moartea lui Iisus Hristos pe cruce. Iar Dumnezeu oferă iertarea Sa şi viaţa veşnică oricui va crede în Iisus. Cerul este un dar fără plată, oferit oricui Îi va cere iertare lui Dumnezeu şi-L va ruga pe Iisus să vină în viaţa lui. Iată cum descrie Biblia pe cineva care se întoarce la Dumnezeu în acest fel:
„Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul acestei lumi, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării; între ei eram şi noi toţi odinioară când trăiam în poftele cărnii noastre, făcând voia cărnii şi a gândurilor, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har sunteţi mântuiţi), şi ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Iisus, ca în veacurile viitoare să poată arăta nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi, în Hristos Iisus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Efeseni 2:1-9).