Предыдущая публикация
IA STRĂBUNICII
Azi e sărbătoare mare-n sat,
Merg flăcăii fluierând la vale...
Mi-a pus maica pe-un capăt de pat
Ia ce-o ținea de sărbătoare.
A păstrat-o-n sofcă la bunica,
Pentru când voi crește fată mare,
E brodată-n fir de străbunica,
Flori bătute-ales' cum nimeni n-are.
A furat culoarea din grădină,
Din ogor și de la spicul copt,
De la lăcrămioară și gherghină,
De la struguri, frunze, codrul tot.
A-mpletit în ațe raza lunii,
Aurul din soare l-a luat,
Din culori azi ne vorbesc străbunii
De-aveau trai sărac sau trai bogat.
Au brodat necaz sau bucurie,
Prin fire mai groase sau subțiri,
Au scris soarta lor pe pânză vie,
Flori de ornament - vii amintiri.
...Pentru sărbători de zile mari,
Un țăran sărman, și-n orice zi,
Îmbrăca el unicii ițari,
Căci avea o casă de copii.
De-n ungher, pe ață - lucruri sfinte
Păstrau, și-o cămașă tort-în-tort,
Erau gospodari cu oi și vite,
Cu doi boi și-un plug - cam asta-i tot.
Însă cei ce-aveau rânduri de straie,
Croșetate-n fir scump de mătase,
Ei erau boieri cu lungi căsoaie,
Pălării, baston, cizme luxoase.
Busuioc la brâu, la domnișoare,
Cu cămașa până la călcâie,
Pe care-o vopseau de șezătoare-n
Coji de ceapă, sfeclă stocojie.
Încălțau opinci din piele groasă,
Meșterite încomod, stângaci,
Însă dragostea era cea mai frumoasă
Și erau e-o viață ochii dragi.
...Azi e sărbătoare mare-n sat,
Merg flăcăii fluierând la vale,
Mi-a pus maica pe-un capăt de pat
Ia ce-o ținea de sărbătoare...
Angela MÂNDÂCANU
Следующая публикация
Комментарии 1