Предыдущая публикация
Cum e să fii mama..
Mă simt așa de singură, cu toate că am soț muncitor, și un copil...dar n-are cine să mă asculte, cine să mă susțină și nare cine avea grijă de mine, de sufletul meu, de liniștea mea și de corpul meu.
N-am timpt nici măcar pentru mine.
Știi, și asta e paradoxal, deoarece eu mi-am dorit acest soț, eu mi-am dorit așa copil..
Și care e rostul să dau vina pe cineva?
Banii.. mereu ne pun în dificultăți, ne fura momentele frumoase alături de persoanele dragi și ne fura persoana iubita.
Nu știu cît o să mai rezist. Imi închipui că am niște aripi și plutesc în aer și zbor în libertate, deasupra lumii, inspirind tot aerul din lume, admirind tot universul din jurul meu...apoi, mă trezesc din acest gînd, și mă sufoc!!!
..nu-mi ajunge aer, simt ca acuș, acuș o să mi se termine aerul din plămâni și o să-mi dau ultima răsuflare gindidu-ma pentru ultima dată că sunt o pasăre si plutesc printre nori cu plămânii plini de aer în libertate!
Следующая публикация
Нет комментариев