Предыдущая публикация
Stă o cruce părăsită
Într-un colț de cimitir.
O mamă ce a fost iubită
Odihneşte aici sub ştir.
Şi eu îmi pun o întrebare
Chiar mama tu nu ți-o iubeşti?
Sau lenea este foarte mare
Ca de mormînt să îngrijeşti.
Nu-i vorba că e sărăcie
Şi crucea,gardu-i nevopsit.
Eu aş vrea să-mi spui tu mie
De ce măcar nu e prăşit.
Căci poți găsi o ora-n lună
Să vii să zmulgi nişte burian.
Sau tu ca multă lume bună
La mama vii odată-n an.
Şi primind şi ďînd pomene
Dispari Doamne ca un vînt.
Şi pîn la anu în buriene
Va sta din nou acest mormînt.
Dar adevărul din păcate
E cu mult mai dureros.
Că am s-o spun şi pe dreptate
Tot cimitiru-i burienos.
Unde şi pe unde o cruce
Stă frumoasă,îngrijită..
Căci cineva totuşi se duce
La tata,mama sa iubită.
Nu vă fie oameni lene
De morminte să-ngrijiți.
Că voi nu la primit pomene
La tata sau mama veniți..
Să mă iertați dacă prea dur
Însă aş vrea ca toți să ştie..
Că-i bine anul împrejur
Mormîntul îngrijit să fie...
Следующая публикация
Нет комментариев