Предыдущая публикация
La cele 40 de zile, decînd ești printre stele,dragă Fănele,
Aș vrea încă odată, să te văd intrînd pe poartă
Cum pășești încetișor și să te cuprind cu dor...
Să te duc direct în casă și să te așez la masă.
Să îți povestesc cum parcă viața zilnic mă înceracă.
Să m-asculți, să mă oprești, apoi cald să îmi vorbești.
Să mă liniștești duios cu sufletul tău mărinimos...
Iartă-mă te rog, dacă ți-am greșit cumva vre-odată,
Dacă te-am supărat și de m-am îcăpăținat.
Au fost spuse multe poate, iar eu nu-ți dădeam dreptate.
Aste-acum n-ar mai conta, dacă-n viață te-ai afla...
Mulțumesc, mi-ai fost alături și mi-ai dat tot ce-ai putut,
Suflet, dragoste, putere, încredere și mîngîiere.
N-am să te mai văd vre-odată,
Eu te port cu mine-n gînd
Peste tot și oricînd...
Și știu c-acolo unde ești, tu mă iubești neîncetat
Și nicidecum nu mai uitat.
Следующая публикация
Комментарии 3