АНДРЕЙ ГРАПИЛА

"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Zilele lui ca umbra trec. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. S-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele cu uscăciunea s-au uscat. Zilele anilor noştri ca pânza păianjenului. Cu pânza paianjenului s-au asemănat zilele vieţii noastre. Suntem umbră, vis de floare pe pământ!" Azi a trecut la cele veşnice o persoană foarte dragă sufletului meu. Un om care şi-a închinat toată viaţa semenilor lui şi care a făcut din verbul "a dărui" leitmotiv-ul existenţei sale. O rugăciune pentru tine, suflet drag. Atât ne-a mai rămas. Cât despre aceia care te-au împroşcat cu ură, care ţi-au fost ostili, agresivi, care te-au minţit şi care te-au abandonat atunci când aveai mai multă nevoie...de acum nu-i vei mai auzi. Ştiu că i-ai iertat demult. Fie ca Dumnezeu să le dea gândul bun. Iar pentru tine, de acum, se vor auzi doar cântările îngerilor iar sufletul tău îşi va găsi în sfârşit liniştea. Ai murit în picioare (aşa cum ţi-ai trăit şi viaţa), aşa cum mor copacii. Atunci când nu sunt seceraţi. De către om, de cele mai multe ori. Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească, suflet drag!