Предыдущая публикация
Trista,necajita,
Linga un mormint,
Sta o batrinica-
Cu ochii in pamint.
Veni,sa-l pomeneasca,
Pe-acel care a fost-
Tovaras de viata-
Unicul ei sot.
Prieteni de viata,
Fost-au amindoi.
Pina cind barbatul-
Plecara dintre noi..
Iar ea,biata-l plinge,
De cind a plecat
Chipul ei ,de lacrimi,
Nu i s-a uscat.
Iar,astazi veni,cu-o mica pomana,
C-un prosop modest,colacel si cana...
Si i-i jena un pic,ca in vecinatate-
Mesele sint doldora, pline cu bucate.
Nu incap pe morminte
Pomenele bizare,
Toti in haine scumpe-
Chefuiesc in fala...
Se uita hazliu,
Inspre batrinica.
Dar ei nici nu stiu-
Ca pensia -poate-i mica...
Si...de-abea i-i ajunge
Ca sa se hraneasca...
-Dar Domnul sa o ajute
Si sa o pazeasca!
-Caci,lume,nu consta in pomeniri bogate-
-Dar gindurile noastre-sa fie curate!
Caci fala si mindria,n-ajuta nicidecum,
-DAR FERICIT E OMUL-CE ARE SUFLET BUN!!!
AUTOR:Natasa Mazilu-Miron
poezie din cartea,,MOLDOVA-CUIBUL MEU DE DOR"
Следующая публикация
Нет комментариев