Предыдущая публикация
Bate vântul cu putere
Aducând nori grei de ploaie.
Eu,lupt cu a mea durere
Care vrea să mă îndoaie.
Totu-i trist și îmbrăcat
În culori reci și ruginite.
Noaptea vine peste sat
Și cu-ncetul ne înghite.
Ramurile dezgolite
Cu tristețe bat în geam.
De parcă-s suflete rănite
Rămase fără țară,neam.
Nourii negri de ploaie
Plâng și ei de asupra mea.
Și a lor lacrimi curg șiroaie
Peste capul plin de nea.
Vântul rece care bate
Sărutând a noastre fețe.
Printre haine mă răzbate
Vrând inima,să mi-o înghețe.
E toamnă,toamnă-n calendar
Afară plouă cu tristețe.
Plouă cu stropi,cu frunze iar
Plouă c-o tristă frumusețe.
Numai eu stînd la fereastră
Privesc la ploaie întristat.
Gândindu-mă la mama noastră
Că prea devreme a plecat..
Autor Eugen Brînțov
Следующая публикация
Нет комментариев