Предыдущая публикация
Neputințele mele și bolile,
tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă betejunile.
Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.
Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.
Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare ! Amin .
Preasfântă Născătoare De Dumnezeu miluiește-ne pe noi !
Te-ai gândit vreodată la asta?
Peste 100 de ani, de exemplu, în 2123, vom fi cu toții îngropați împreună cu rudele și prietenii noștri.
Străinii vor locui în casele noastre pe care ne-am luptat atât de mult să le construim și vor deține tot ce avem astăzi. Toate bunurile noastre vor fi necunoscute, nenăscute, inclusiv acea mașină pe care am cheltuit o avere și care probabil va fi fier vechi, în cel mai bun caz va fi în mâinile unui colecționar necunoscut.
Urmașii noștri vor ști puțin sau aproape nimic cine am fost și nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoaștem pe tatăl bunicului nostru?
După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu, povestea, fotografiile și faptele noastre vor intra în coșul uitării istoriei. Nici măcar nu vom fi amintiri.
Poate că dacă într-o zi ne-am opri să analizăm aceste întrebări, am înțelege cât de ignorant și de slab este visul de a realiza totul.
Dacă ne-am putea gândi doar la asta, cu siguranță abordările noastre, gândurile noastre s-ar schimba, am fi alți oameni.
Având mereu mai mult, fără timp pentru ceea ce merită cu adevărat în această viață. Aș schimba toate astea pentru a trăi și sa mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată, acele îmbrățișări care nu le-am dat, acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre, acele glume pe care nu am avut timp să le jucăm. Acestea ar fi cu siguranță cele mai bune momente de reținut, până la urmă ne-ar umple viața de bucurie.
Și că irosim, cu lăcomie, lăcomie, intoleranță zi de zi.
Rugaciune pentru izbăvirea de depresie şi de feluritele boli sufleteşti
Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi mă vindecă şi pe mine, netrebnicul robul Tău. M-am îndepărtat de Tine, am rănit bunătatea şi iubirea Ta. Păcătuit-am la cer şi înaintea Ta, toată fărădelegea am săvârşit-o, arătatu-m-am lipsit de toată virtutea şi sănătatea sufletului şi a trupului. Slăbănogit-a trupul meu, umplutu-s-a de răutăţi sufletul meu, slăbit-a duhul meu. Stricatu-s-a voia mea, toate se înăbuşă şi suferă înlăuntrul meu, coborâtu-m-am până în iadul cel mai de jos.
Izbăveşte-mă, Doamne, de apăsarea şi durerea sufletească, şi de greutatea inimii care mă stăpâneşte cu dreptate. Săvârşit-am tot felul de păcate care mă războiesc, care fac chinul meu de nesuferit. Miluieşte-mă, Doamne, că eu singur sunt vinovat pentru această pustiire şi pieire a sufletului şi a trupului meu. Stăpânitu-m-a iubirea de sine, înrobitu-m-a nepurtarea de grijă, nimicitu-m-a lenevirea! Iartă-mă, Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet. Depărtează de la mine pe duhul cel rău care face de nesuferit sufocarea sufletului şi a trupului meu. Ţine departe de mine greutatea cea apăsătoare din inima mea.
Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de toată nepăsarea, întristarea, plecarea spre păcatul firii, mâhnirea, deznădejdea, nepăsarea, nesimţirea, disperarea şi amorţirea cea aducătoare de moarte, căci eu de bunăvoie am adus în sufletul meu toate acestea.
Iartă-mi, Doamne, mărimea păcatelor, vindecă mulţimea patimilor mele! Ajută-mă ca să nu Te întristez vreodată din pricina patimilor care stăpânesc netrebnicul meu suflet. Ridică de la mine laţul cel greu al păcatului, îndepărtează mereu pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. împacă viaţa şi sufletul meu, Doamne!
Curăţeşte-mă de toată întinăciunea sufletului şi a trupului, ca să pot scăpa de duhurile viclene, care mi se fac mie întuneric şi beznă, deznădejde şi chin. Ridică-mă din patul durerii şi din aşternutul răutăţii. Apăsarea şi frica, şi robia gândurilor îndepărteaz-o de la mine! Doamne, facă-Se voia Ta, după cum doreşti.
Bunăvoinţa bunătăţii Tale să zdrobească pe vrăjmaşii mei şi pe omul cel vechi cu patimile şi cu poftele lui. Fie, Doamne, voia Ta spre mine, încât bucurându-mă şi veselindu-mă să Te urmez fără tristeţe, cu faţa veselă şi să Te slăvesc, să-Ţi cânt şi să Te binecuvântez întru toţi vecii. Vino şi întăreşte-mă cu puterea Ta proniatoare, ca să Te preaslăvesc şi să-Ţi cânt Ţie, Domnului preamilostiv, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt întru toţi vecii. Tu eşti apărătorul meu împreună cu Preamilostivul Tău Părinte şi cu Mângâietorul Tău Duh în întristările care mă cuprind în toate zilele vieţii mele.
Miluieşte şi iartă, Doamne, sufletul şi trupul meu cel apăsat şi plin de răutate. Tu eşti Bucuria şi Lumina, învierea şi Viaţa, Primăvara şi Pastele desfătării noastre. Tu ai zis: ţie îţi vestesc că: „Nu Mă voi depărta de tine şi nici nu te voi părăsi". Tu eşti Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului" căutând oaia cea pierdută, adică pe mine. Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria tuturor, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale, cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, cu rugăciunile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu rugăciunile slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin!
Construim case gigantice cu piscina în care ajungem doar seara si dormim doar intr-un singur dormitor si pe o singura jumatate de pat.
Ne cumparam zeci de haine si de perechi de pantofi, dar purtam doar cateva dintre ele, pentru restul construim dressing-uri.
Umplem cosul cu munti de mancare pe care îi indesim in frigidere si sfarsim prin a arunca cea mai mare parte din hrana.
Ne cumparam masini scumpe si puternice pentru a merge regulamentar insiruiti bara la bara ca ratustele pe bulevardele aglomerate.
Pentru toate astea muncim din zori si pana-n noapte, ne neglijam parintii, partenerul de viata, copiii, prietenii.
Orgoliul nostru de a fi cei mai cei si dorinta acuta de "a avea", de a spune cu trufie "eu am" inseamna nenumarate facturi, rate si leasing-uri.
Toate astea credem ca le cumparam cu bani. Nimic mai gresit. Le platim cu timp. Le cumparam cu viata.
❗️❗️❗️CE NU TREBUIE ADMIS LA ÎNMORMÂNTĂRI?
Dragi prieteni, citiți și distribuiț!
1. OGLINZI ACOPERITE
În perioada doliului, unii creștini încearcă să acoperă oglinzi şi alte obiecte din domiciliul decedatului.
În tradiţia populară s-a încetăţenit obiceiul ca, din momentul morţii şi până în ziua înmormântării să se acopere oglinzile din casă cu pânză albă, deoarece cel ce se uită în oglindă cât timp trupul neînsufleţit se află în casă va fi următorul care va deceda. Această practică reflectă o superstiţie străveche, prin care se împiedica întoarcerea defunctului şi poposirea lui în casa unde a trăit. Sufletele celor adormiți nu se rețin prin case cu ajutorul oglinzii, nici nu stau la poarta cimitirului „la strajă”, cu atât mai mult nu trec prin oglinzi din lumea aceea în lumea noastră și nu pot trage pe alți după el. Sufletele celor adormiți nu se rețin prin case cu ajutorul oglinzii, nici nu stau la poarta cimitirului „la strajă”, cu atât mai mult nu trec prin oglinzi din lumea aceea în lumea noastră și nu pot trage pe alți după el.
2. BANI ÎN BUZUNAR, ÎN SICRIU ȘI ÎN GROAPĂ
Punerea diferitor obiecte în buzunarul decedatului (pieptene, bani, fes, batista, etc) este un obicei păgân.
În fața lui Dumnezeu ne vom înfățișa doar cu două lucruri: credință și faptele noastre. Recomand astfel, ca lucruri personale (haine, încălțăminte) în stare bună să fie oferite în dar celor nevoiași. Iar alte obiecte – distincții de stat, medalii – să se păstreze cu mare respect în casă și să fie un prilej de mândrie pentru generații crescătoare.
La fel, unii pun bani în sicriuîncă de acasă, atunci când vin la „priveghi”, sau în biserică, atunci când se dă „sărutarea din urmă“. Aceasta este o reminiscenţă a tradiţiilor pre-creştine, potrivit cărora morţii plătesc trecerea peste râul infernului. Romanii puneau în gura mortului sau în sicriul acestuia un ban, obolus, crezând că repauzatul îl va da lui Charon, păzitorul de la poarta „împărăţiei umbrelor“, anume ca să-l treacă cu o luntriţă peste fluviul Acheron sau peste apa Styx (greci). La fel nu pot nicicum compensa deficitul de fapte bune. Desigur că aceşti bani nu vor putea fi folosi nici simobil, pentru a fi plăti cele 24 de vămi. Vămile trebuie înţelese în mod spiritual, ca tribunale ale conştiinţei, nicidecum în sens material.
3. COROANE
În perioada pregătirilor de Blajini, găsim mormane de coroane, care s-au deteriorat, au ruginit și au fost aruncate la gunoi de către rudele celui răposat. Să educăm credincioșii noștri că aceste coroane, scumpe de altfel, nu ajută la mântuirea sufletelor celor adormiți, iar banii pentru achiziționarea lor ar putea fi oferiți familiei ca sprijin pentru nevoile ce decurg din decesul respectivei persoane.
4. CUCOȘ ȘI GĂINĂ
Trecerea cocoşului/găinii peste sicriu sau peste groapă.
În multe părţi se dă de pomană, peste sicriu, un cocoş. Acesta ar avea rolul să-l alunge, prin cântarea lui, pe diavol, care caută să prindă sufletul mortului. Are temei pre-creştin, din epoca geto-dacă, când funerările erau combinate cu aducerea unor jertfe sub formă de animele.
5. HAINE PE CRUCI ȘI PE STEAGURI
Atârnarea hainelor, prosoapelor de cruci şi streaguri (prapuri) bisericești este la fel o tradiție anti-creștină.
Hristos este răstignit pe Cruce pentru păcatele noastre, iar pe steaguri sunt înfățișate Iisus Hristos, Maica Domnului și sfinții, care au bineplăcut lui Dumnezeu prin viața și credință. Deci, atârnând haine, încălțăminte peste cruci și steaguri, noi le profanăm!
6. CALDĂRI CU VIN
Purtarea căldării cu vin în drum spre biserică şi cimitir și servirea pe drum a trecătorilor.
Despre consumul de alcool învață Apostolul Pavel: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul” (Efeseni 5,18) și „Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6,20).
7. MASĂ CU CARNE ÎN POST
Pregătirea mesei cu carne şi brânză în perioada celor patru posturi şi în zile oprite (miercurea şi venirea), precum şi zi speciale din decursul anului bisericesc. La fel, nu se acceptă pregătirea mesei separate „de post” pentru preot şi dascăl.
Unii oameni, intenționat amână prohodirea celui decedat pentru motivul că ziua în care cade slujba este de cu post. Am observat că în unele localități, indeferent de perioada în care nimerește înmormântare, masă de pomenire totdeauna este de post. Cu alte cuvinte, la masă ar trebui să ne gândim nu la ce consumăm și cât bem, dar la motivul, pentru care ne-am adunat.
8. BOCET
Bocetul „la comandă”, cu adăugarea unor texte lipsite de perspectivă creştină: ţi-ai făcut căsuţă, te-ai supărat pe noi, de ce ne-ai luat Doamne...
În unele părţi ale ţării sunt chemate femei care se pricep să bocească morţii. Versurile funebre (bocite) prezintă viaţa decedatului, pe un ton monoton, astfel încât asistenţa îndoliată să lăcrimeze, ceea ce măreşte durerea familiei. Ele cultivă în cele mai multe cazuri deznădejdea în loc să mângâie şi să dea speranţă şi îmbărbătare, ceea ce constituie un păcat. De aceea, rolul preotului este să încurajeze familia, având în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde. Pentru că, de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus îi va aduce împreună cu El“ (I Tes. 4, 13-14) şi îndemnurile Sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă tu crezi că moartea este numai un somn, de ce în zadar mai plângi? Dacă faci ca păgânii, cu ce te vei îndrepta?”. De altfel, aşa cum arată Sfinţii Părinţi, la început era interzisă jelirea morţilor şi purtarea hainelor de doliu, deoarece moartea nu constituia un motiv de plângere şi întristare, ci de bucurie. Aşadar, bocetul este un semn de egoism, fiindcă plângem pentru noi, cei rămaşi în viaţă, în loc să ne bucurăm că cel drag va ajunge în ceruri. Aşa că preotul şi cei din jur trebuie să mângâie şi îmbărbătează familia, urmând pildei Mântuitorului Căruia I S-a făcut milă de văduva din Nain şi i-a zis: „Nu mai plânge“ (Luca 7, 13) sau Care S-a adresat celor întristaţi de moartea fiicei lui Iair: „Nu mai plângeţi! N-a murit, ci doarme“ (Luca 8, 52).
9. BEȚIA LA MASĂ DE POMENIRE
Insistarea consumării vinului pe toata durata înmormântării, inclusiv la masă de pomenire.
Aici se spiculează cu vorbe de genul: Să-i Dumnezeu parte celui adormit cu ceea ce se dă pe masă; decedatului tot e sete – lucruri lipsite de logică şi temei scripturistic, mai ales că Hristos spunea că morţii „nici nu se însoară, nici nu se mărită... căci sunt la fel cu îngerii” (Luca 20, 35, 36). Tot aici amintim despre obiceiul de a varsa vin din pahar pe jos. Cine varsa vin pe covoare dovedeşte nu numai că se ţine de obiceiuri păgâneşti, dar este lipsit de bună-cuviinţă, murdărind fără rost covorul ori altceva acasa sau la biserica.
Când cineva pleacă beat de la masa de pomire, a păcătuit atât acela, dar şi cel care i-a dat băutura peste măsura.
10. DOLIUL EXAGERAT
Doliul la noi se manifestă mai mult exterior: cât mai multe pomene, bocete „la comandă”, acoperirea oglinzilor, găini și alte ciudățenii legate de înmormântări. Tot aici apar și alte „reguli”: bărbați nu se bărbieresc timp de 40 de zile, nu dau mână, de la jumătate până la un an nu se fac nunți, zile de naștere... În perioada celor 40 de zile și nu numai, familia este chemată să se roage pentru ruda lor decedată. Membrii familiei să fie uniți în cugetul dragostei, să mângâie unul pe altul.
Doliul trebuie să fie manifestat nu în plan exterior, prin purtarea hainelor negre, panglicelor legate la piept sau mână, ci prin rugăciune pentru cel adormit, milostenia (atenția nu pomana standartă, ci milostenia față de cei nevoiași) și amintirea faptelor din viața celui decedat!
Cât ține de durata doliului – fiecare să ia în calcul cerințele și provocările zilnice, să nu exagerăm!
11. MESE COPIOASE
Recomandăm ca mese de pomenire la 40 de zile, jumătate de an, etc. Să înlocuite cu mese pentru cei nevoiași și daruri pentru o familie cu nevoie sociale, persoane solitare sau cu nevoie speciale, copiii orfani.
Mântuitorul Hristos ne învață cum trebuie să fie făcute mese: Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Luca 14, 12-14).
12. EXPRESII GREȘITE
La înmormântarile noastre, care îmbină durere și suferință, pe alocuri se adaugă și un soi de folclor popular, nescris, respectiv ne-creștin. E vorba de unele expresii, rostite mai de toți - familia îndurerată și participanți la slujbă prohodului și-apoi la masă de pomenire. Mai jos ofer unele gânduri alternative, în locul celor greșite.
Greșit: Doamne, de ce L-ai luat?
Corect: Doamne, primește-L în Împărăția Ta!
Greșit: Să-i fie țărnă ușoară (de la rusescul: Пусть земля ему будет пухом)
Corect: Dumnezeu să-l odihnească!
Greșit: (cu păhar in mână) Să trăim, să pomenim!
Corect: (cu Psaltire in mână) Hai, să ne rugăm pentru el!
Greșit: Mulțumesc, merci!
Corect: Dumnezeu să-l ierte, sau, Bogdaproste (de la rusescul Бог да простит).
Greșit: Hai să bem un păhărel de vin, că tare-i plăcea tulburelu!
Corect: Hai să ne rugăm pentru el, că tare nu-i plăcea să meargă la biserica!
Greșit: Praznic
Corect: Masă de pomenire.
Cu cât mai corect pronunțam gândurile și durerile noastre, pe atât atitudinea noastră față de viața și „moartea” vor fi mai corecte, mai conștiente, mai creștine!
Alte recomandări:
Recomandăm familiei văduvite, precum şi rudelor şi prietenilor, pe parcursul celor 40 de zile să înalţe rugăciunii particulare pentru sufletul celui adormit – să citească Acatistul celor Adormiți, Psaltirea (în special Catisma a 17 – psalmul 118); să ofere milostenie (pomană) celor nevoiaşi, potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii (I Timotei 2,1); să îngrijească locul de înmormântare cu flori vii, aprinzând lumânări și făcând atămâiere; să amintească de viața și faptele celui decedat.
Concluzionăm, cu cuvinte Sfânutului Ioan Gură de Aur: „Nu în zadar se fac aduceri pentru morţi, nu în zadar rugăciuni, nu în zadar milostenii (…) Duhul Sfânt dorind prin acestea unul altuia să aducem folos (…). Vom aduce mângâiere în loc de tânguire, în loc de înfrumuseţarea mormintelor, prin milostenii, prin rugăciuni, prin aduceri, astfel ca şi ei şi noi să câştigăm făgăduinţele eternei fericiri, prin daruri şi iubirea de oameni a unuia născut Fiul lui Dumnezeu”.
Preotul Maxim Melinti,
Biserica Ghidighici
♦️🔸ÎNĂLȚAREA DOMNULUI🔸♦️
La 40 de zile de la Învierea Domnului prăznuim Înălțarea Sa cu trupul la cer. Știm că după Botezul de la Iordan, Mântuitorul a fost dus de Duhul în pustie, unde timp de 40 de zile S-a pregătit pentru cei trei ani și jumătate de misiune publică.
După Învierea Sa din morți, într-un răstimp tot de 40 de zile, arătându-se de mai multe ori, i-a pregătit pe ucenici pentru venirea Duhului Sfânt și misiunea de apostoli.
Ce a făcut Domnul în cele 40 de zile după Înviere?
1) A tâlcuit Scripturile și a recapitulat învățătura Sa despre Împărăția lui Dumnezeu în lumina Învierii.
2) S-a arătat de mai multe ori după Înviere (de cel puțin 10 ori), în diferite momente, pentru a dovedi că El este viu, că moartea nu mai are putere asupra Lui.
Dacă înainte de Înviere a făcut totul ca să dovedească și prin fapte (minuni sau semne) că învățătura Sa este de la Dumnezeu, după Înviere tot prin fapte i-a încredințat pe ucenici de faptul Învierii. Ucenicii au putut să-L vadă, au stat de vorbă cu El și au mâncat împreună.
3) A dorit să se încredințeze El însuși că ucenicii au priceput bine faptul Învierii Sale și că Învierea Sa va fi temeiul propovăduirii lor în lume.
4) A dat mandat și putere ucenicilor: "...Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh..." (Matei 28, 19-20); "A suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 22-23).
Împlinindu-se cele 40 de zile după Înviere, Hristos S-a suit cu ucenicii pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania. Ajunşi pe vârful muntelui şi „ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, şi când îi binecuvânta, S-a depărtat de la ei şi S-a înălţat la cer... Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53).
Hristos Se înalţă la Ceruri şi va trimite pe Duhul Sfânt Mângâietorul în inimile ucenicilor Săi. Dacă Hristos rămânea pe pământ, El era, mai ales, în faţa lor, era vis-à-vis cu ei. Prin pogorârea Duhului Sfânt, Hristos va locui întru apostoli și întru toți creștinii, împlinind astfel făgăduința Sa: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ ( Matei 28, 19).
Prin urmare, Domnul s-a suit cu trupul îndumnezeit la cer și a șezut de-a dreapta Tatălui, dar, în același timp, prin lucrarea Duhului Sfânt, a întrat în inimile celor care L-au primit - a devenit Viața vieții noastre.
⚜️ Hristos S-a înălțat! ⚜️
Добавлено фото в альбом
загрузка
Показать ещёЛевая колонка
Фото из альбомов