Предыдущая публикация
"Putem vedea uneori maimuţele stând nemişcate ca o stâncă şi, deodată, ele încep să ţopăie şi să sară fără oprire, până când îşi ating punctul de destinaţie: grădina cu mango.
Tot aşa stau lucrurile şi cu percepţia voastră spirituală. Meditaţi profund zi după zi şi totuşi nu se întâmplă nimic nou. Dar continuaţi neobosiţi să vă gândiţi la Cel Unic cu toată energia inimii, a corpului, a minţii şi a sufletului vostru. Vegheaţi ca nici cea mai neînsemnată părticică din voi să nu rămână inertă; concentraţi-vă cu o extremă ardoare, până când, după doi sau trei ani, intuiţia va sări dintr-o dată de la un plan la altul, urcând deasupra celor mai abrupţi munţi cu uşurinţa unui şoim, ajungând apoi să se scufunde în ADVAITA – unirea perfectă cu Conştiinţa Infinită!
Acolo, nici un cuvânt nu poate intra, nici măcar murmurul vreunui gând uman. Singur sufletul înveşmântat în tăcere poate ridica voalul care-l separă de îmbrăţişarea lui Dumnezeu..."
Следующая публикация
Нет комментариев