Предыдущая публикация
În ochii ei tristeția e stăpînă,
O mîină-i caldă, rece e o mîină.
O mîină tr mîngîe şi şopteşte
Iar altă mîină strigă şi loveşte.
Prin cîte a trecut în astă viață,
Dar şi acum mai are o speranță.
Mereu i-a fost atît de greu sa plece,
Dar dacă pleacă nu se m-ai intoarce.
Femeia care nu a fost iubită
Femeia ce mereu a fost ranită.
Femeia care a trecut prin toate,
Dar cum ar fi ea merge mai departe.
Rănită părăsită şi uitată
Ea ştie că nu ea e vinovată.
Aşa sunt oamenii, fire rautăcioasă,
Te schimbă cum vor ei apoi te lasă.
Ochii ei arată bunătate
Ea ştie c-ar putea uita de toate.
Dacă ar fi un om s-o inteleagă
Ea doar cu el ar sta o viață-ntreagă.
Dar oamenii acum o înconjoară
Viața mereu se face mai amară.
Oameni-n jur sclipesc de fericire,
Dar ea trăeşte doar din amintire.
E viața unui om cu suflet bun
Eu despre ea acum vreau să vă spun.
O viață ciuruită de minciună,
O viață care din bucăți se-adună.
E viața unui om cu suflet mare,
Ce se îneacă azi în suparare.
O viață ciuruită de tradare,
Ce o distruge zi de zi mai tare.
Baraboi I
Следующая публикация
Нет комментариев