- E minunată! - exclamase Madison fericită adresându-se consultantei.
- Mă bucur că vă place. - răspunse zâmbind blând consultanta. - Deci o procurați?
- Sigur. Fără-ndoială.
Se simțea atât de fericită. În sfârșit viața sa lua contururi frumoase și din câte se pare toate relele au rămas în trecut.
Luându-și rochia și emanând atâta energie pozitivă Madison a părăsit magazinul și s-a grăbit spre hotel, căci afară întuneca și nu prea vroia să-l deranjeze pe Daniel. Ea este o "femeie independentă".
Trecând câteva cartiere pe jos, admirând frumusețea arhitecturii orașului, brusc simțise o vibrare în buzunar. Probabil cineva o sună...
Apel de la Ella
" Ce? Stai că eu nu-i am numărul și nici ea pe-al meu... doar dacă..... Clar." în doar câteva clipe zâmbetul ăla molipsitor dispăruse de pe gurița ei, în loc apărând doar dezamăgirea. "Băi, da' serios acum, mai au ăștia doi de gând să-mi frângă inima?"
~~~
- Hey, bună - o salută Daniel vesel - Vaiii, ți-ai procurat rochie pentru ziua de mâine? Abia aștept s-o văd - spuse el șiret.
- Aham - privise indiferent în direcția lui - Dimineață... când luam micul dejun ai încurcat telefoanele. - continuase după o mică pauză.
- Da, am observat. Îmi cer scuze, n-am observat. Sper că n-ai avut multe probleme din cauza acestui fapt. - zice tânărul scarpinându-se ușurel după cap.
- Mhm - îngânase scurt și la fel de indiferent - Poftim. Eu mă duc să fac un duș. - îi pune telefonul în mână și pleacă la baie pentru a-și adună gândurile și pentru a alunga emoțiile rele. Le-a simțit prea des în ultima vreme...
"Ella? Oare ce mai vrea?" se gândise Dan uitându-se în telefon.
Oprind apa ce curgea pe pielea albă și catifelată Madison auzise cum Daniel vorbea cu cineva. Cu siguranță vorbea cu Ella. Fără-ndoială!
Doamne! Cât de tare Mady își dorea în acele momente să nu iasă din baie până la plecare, să nu-l vadă, să nu-l audă...
Nu vroia nici să-i audă numele.
Era atât de dezamăgită și obosită de tot teatrul ăsta încât sentimentele sale se transformaseră în ură! Cea mai pură ură! Și nu nu îi ura atât de mult pe ăștia doi, cât pe sine însuși... cât pe naivitatea sa....
Rămasă deja de mult timp în baie Daniel începuse să-și facă griji. Cine știe ce poate face Mady la furie. Mai gândindu-se puțin timp totuși a decis să se apropie de ușa baiei și să bocănească de câteva ori, însă Mady l-a întrecut deschizând ușa ca să iasă.
- Hey. Mady....
- Da, știu că-s Mady. - spuse obosită luându-și telefonul de pe măsuță și așezându-se pe canapea.
- Wow! Câte mesaje - exclamase fiind deja așezat alături. Tânăra s-a uitat scurt la el, dându-i semn s-o lase în pace și ia răspuns unui mesaj de la Jace - Deci pentru tine e mai important să comunici cu Jace decât cu mine? - întrebase el puțin iritat. Înăuntrul lui se trezise gelozia.
- Iar pentru tine e mai importantă comunicarea cu Ella. Totul e corect. - răspunse ea poate nu chiar plăcut și moale, dar la dracu' să flirteze cu dânsa dacă încă mai formează un cuplu cu Ella?!
- Mady... - îi întinse numele cu un ton trist, pentru a-i arăta că îi pare rău și vrea să fie din nou acea fetiță veselă pe care o iubește.
Văzând că ea nu-i mai atrage atenția a renunțat pentru ziua de azi să mai contacteze cu Mady. Îi era frică că dacă va continua va exploda o bomba atomică distrugând totul din jur.
Ziua următoare Mady please dis-de-dimineață în oraș. Vroia să se mai plimbe un pic. Mâine-poimâine pleacă acasă, dar orașul e atât de frumos!
Într-un salon de frumusețe și-a făcut machiajul și coafura, rămânând doar să îmbrace rochia, ceea ce a și făcut în scurt timp.
Era deja destul de târziu.
" Unde ești? Trimite-mi coordonatele"
©Daniel
Vrând-nevrând tânăra a fost nevoită s-o facă.
Așteptându-l într-un cartier mai pustiu Madison decise să mai verifice rețelele sale de socializare. Poate a apărut ceva nou.
- Frumoaso, ce faci? - întrebase un tip dubios.
- Bine. - răspunse sec.
- Ce căuta așa zeiță în acest cartier singură?
- Ba nu-s singură. Va veni în curând și mă va lua... - vroia să spună că vine Daniel, dar ceva îi spunea că dacă îi va zice așa n-o va mai lăsa în pace cu una cu două.
- Cine?
-.... Prietenul meu. - răspunse Mady după o mică pauză cu un nod în gât.
- Ehhh... Păcat. Când abia te-am văzut am simțit ceva la inimă - se apropia încetișor, făcând-o să facă câțiva pași în spate, până nu a ajuns lipită cu spatele de perete.
- Hey, frate, relatează-te. - încerca să-și păstreze calmul, însă nu prea reușea.
- ...Și nu doar la inimă - dându-i o șuviță de păr după ureche pe fața lui apăruse un zâmbet maniacal.
Daniel exact ieșise din mașină și se îndrepta spre destinație.
- Te rog, nu mă face să folosesc puterea asupra ta. - spuse cât se poate de serios, deși înăuntrul său tremura de frică.
Cuvintele tinerei nu-l speriase câtuși de puțin pe tipul ăla ce nu știe de existența cuvântului "NU" el continuându-și acțiunile. Palma lui mare și caldă ajunsese deja pe coapsa fetiței, umblând pe ea de parcă ar fi proprietatea lui. Mady încerca din răsputeri să scape de el, însă fără rost. Bărbatul era prea puternic, chiar și pentru ea, deși de la prima vedere părea destul de slăbuț.
- Hey! - strigă Daniel văzând ce se-ntâmplă și apropiindu-se cu pas rapid de ei l-a lovit cu pumnul în față pe acel imbecil psihopat, făcându-l să cadă la pământ. - Ești în regulă? - îi luase obrajii în palmele lui reci și o examina din cap până în picioare. În vocea lui se deslușea clar îngrijorarea și frica.
- Da. - răspunse Mady scurt, încercând să se calmeze.
- Mă bucur. - spuse după o mică pauză. O privea în ochi. Era vrăjit. Toate cuvintele posibile i-au zburat din minte. - Hai la mașină. E mai sigur acolo. - zise el adunându-și gândurile și luând-o de mână au mers spre parcare, unde-și lăsase mașina. - E necesar oare și noi să fim la petrecerea aia? - întrebase fiind deja în interiorul mașinii.
- Cred că da. Dacă nu vom veni se vor supăra toți pe noi. Plus alcoolul scăpa puțin de stres... - oftând răspunse ea.
- Bine.....
"Iarăși... Iarăși eram cât pe ce s-o pierd. De data asta îi spun tot ce simt!" hotărâse el, oprind la semafor.
- Mady...
- M?
- Ne cunoaștem de mult... și e imposibil să rămâi indiferent atâta timp față de tine...
- Stai puțin - îl oprise auzind cum sună telefonul. - Alo. Da, în maximum 5 minute ajungem.... Da, îți spun că suntem aproape.... Aha, bine... - era Charli - Toți ne așteaptă... - pufnise plăcut surprinsă cu un mic zâmbet pe buze - Deci ce ziceai? - continuă curioasă
- Nah... Nu contează...
"Defapt la ce mă gândeam eu? Nu e acum momentul potrivit deloc!"
Casa lui Charli era plină de oameni eleganți, grațioși. Parcă nu era o simplă petrecere ci un bal întreg!
Cât timp Mady admira toată frumusețea asta, Daniel ieșise repejor din mașină și a fugit să reușească să-i deschidă el ușa tinerei.
- Domnișoară, îmi permiteți? - întrebase el deschizând ușa automobilului întinzându-și mâna ca Madison s-o apuce și să poată să se ridice mai ușor.
- Ăm... mersi. - zise puțin uimită de acțiunile lui. Uitându-se la mână mai îndeaproape observase că, de la lovitură, pielea e roșie, cât pe ce să sângereze. - Vai de mine! Mâna ta... Îmi pare sincer rău... Dacă nu mă duceam în cartierul ăla blestemat, n-aveai s....
- Totul e-n regulă. - murmură blând. - Până la sfârșitul "petrecerii" va trece. Crede-mă - continuă dându-i o șuviță de păr, ce ia venit pe frunte, după ureche.
Privirile s-au întâlnit. Toată lumea de prin preajmă a dispărut. S-a făcut liniște totală. Sincer, era atât de liniște, încât Daniel putea jura că-i auzea bătăile inimii, ce acum erau ca la un iepuraș.
Tânăra se scufunda din ce în ce mai mult în ochii de culoarea oceanului. O căldură plăcută îi învăluia corpurile ambilor. Ceva în josul burticii se trezise și începuse un vals lent, dar atât de seducător. Dacă nu ar fi intervenit Charli, în cel mai nepotrivit moment, probabil s-au fi contopit într-un sărut atât de amoros și pasional și fierbinte...
Intrând în curtea casei lui Charli ambii se gândeau cum să se comporte unul cu altul restul nopții. Deja cu siguranță nu mai sunt doar cunoscuți și mai ales prieteni. E ceva mai mult de atât. E ceva ce încă nici ei nu pot înțelege...
Ca să scape cât de puțin de atmosfera asta stânjenitoare s-au separat, fiecare apropiindu-se de grupul său de "prieteni".
Oricât de vesele n-ar fi fost companiile oricum se gândeau într-una unul la celălalt și uneori își intersectau din când în când privirile când se uitau unul la altul, ca să se asigure că totul e în regulă și că nimeni nu încearcă să-și găsească vreun partener de dans.
"Numai să încerce cineva să se apropie de Madison... Îi smulg capu' "
"Dacă cineva se va apropia și Daniel va mai și accepta să danseze jur pe toți sfinții că plec acasă singură și nu mă voi mai intersecta cu el în viața mea"
- Bună - zise Jace către Mady - Cum o mai duci? - El nu era tipul care bea la așa ceremonii, însă de data asta se pare că nu va fi ca de obicei. Jace era destul de amețit, dar cumva încă se mai ținea în mâini ca să nu facă vreo peripeție.
- Nah! Normal - răspunse oftând. Nu vroia să-i bată capul cu problemele sale.
- Mă bucur.
- Dar tu cum? Văd că astăzi ai băut mai mult decât de obicei. - simțind că i se usucă podul gurii merse înspre masa cu băuturi luându-și un păhar cu limonadă. - Frate, ție ții de-ajuns deja. - spuse luându-i mâna de la un păhar cu rom.
- Mereu ești atât de grijulie - murmură dulce trăgând-o de obrăjori.
În timp ce Charli anunța pe toți că în curând va începe cântecul de vals ca toți să-și găsească pereche, Daniel se apropiase de Mady.
- Nu v-am încurcat? - zâmbi răutăcios reușind să-i despartă.
- Nu, deloc - răspunse Mady liniștită de parcă nimic nici nu s-a întâmplat, deși tânărul ardea de gelozie.
În buzunarul pantalonilor se luminoase și vibrase telefonul. Dan citind mesajul a băgat telefonul înapoi, dar datorită faptului că era alături tânăra totuși reușise să citească cu coada ochiului numele Ella și o inimioară în mesaj.
Auzind-o pe Charli Jace decise să-i verifice sentimentele lui Daniel.
- Mady, ce zici dansăm? - întrebase nerușinat.
Când Mady era cât pe ce să accepte interveni și cavalerul ce îl ardea cu privirea pe Jace.
- Domnișoară, îmi puteți acorda onoarea de a dansa cu dumneavoastră? - spuse ca un adevărat gentelmen.
- Daniel, eu...
- Nu accept un refuz. - spuse cert apucând-o de mânuță și trăgând-o în mulțimea de perechi ce se roteau într-acest dans magic.
- De ce? - întreabă scurt, încercând să înțeleagă care e intenția lui.
- Păi trebuie cumva să mă revanșez pentru data trecută... - și iarăși acea voce îngrozitor de dulce, acel zâmbet încrezut și acea privire ce te mănâncă în câteva clipe, lăsându-te fără cuvinte.
Și iarăși se privesc ochi în ochi iar restul dispar rămânând numai ei doi în sală.
Corpurile lor erau într-atât de aproape încât simțeau fiecare respirație, bătaie a inimii și fiecare mișcare spre a fi tot mai aproape unul de altul îi excita din ce în ce mai tare.
Sfârșitul dansului. Palma flăcăului îi ridică coapsa tinerei aproape până la talia sa, iar cu cealaltă mână o lasă ușor pe spate, Madison întinzându-se extrem de seducător și fierbinte.
Întorcând-o încetișor înapoi în poziție verticală buzele lor se apropiau tot mai mult. Daniel pierzându-și de tot mințile de la atâtea acțiuni ademenitoare se apropia încet da' sigur de buzele alea atât de dorite și dulci și cărnoase.
- Cum rămâne cu Ella? - întreabă neîncrezută ocolind sărutul.
- Crede-mă... Acum sentimentele mele față de tine sunt mai reale ca niciodată - spune lipindu-și fruntea sa de a ei. - Am rupt-o cu Ella încă de la filmările MV-ului (music video). - o pupă gingaș pe frunte ea ghemuindu-se un pic parcă de frică - Poate să-ți fie teamă de orice în lumea asta, deoarece eu voi fi mereu alături.... dar nu îndrăzni să te temi de mine...
În acele momente era în întregime în mâinile și voința lui.
Madison uitase toate cuvintele din lume. Acum era doar ea, el și nimeni altcineva.
Îi simțea palmele puternice pe talia sa. Îi simțea respirația fierbinte. Îi simțea dorința și cât de tare se apținea ca să n-o ieie chiar acum, în clipa asta, și s-o facă doar a SA...
Îl vroia și ea. Acele cuvinte erau cheia fermecată spre inima, sufletul și încrederea ei. Era gata să realizeze orice dorință de-a lui, numai să spună...
Privirea s-a coborât lent până la buzele unul altuia. Erau întredeschise și atât de seducătoare.
Ambii își pierdeau mințile încetul cu încetul...
Amețiți unul de altul.
Hipnoza aceasta neexplicabilă a luat sfârșit când valsul s-a schimbat cu o melodie înviorătoare ce îi făcuse pe toți din jur să țopăie.
Mai spre sfârșitul ceremoniei Charli și-a făcut câteva selfie-uri, într-una apărând și Daniel cu Madison ce extrem de tare semănau a cuplu, pe care apoi le-a publicat la insta story etichetându-i pe fiecare.
Fiind prea excitați a fost luată decizia de a dormi totuși separat...
Adormind cu zâmbetele pe buze nici nu au observat cum a venit și ultima zi petrecută în acest oraș.
Aproape toată ziua s-au plimbat cu noii lor prieteni.
Jace de data asta părea un tip de treabă... În orice caz mai de treabă decât de obicei și mai puțin enervant. Se pare că Mady ia spus totul.
Jace se simțea un adevărat Cupidon.
În sfârșit Mady se simțea mai liberă în prezența lui Dan. Nu se sfia atât de des și nu se simțea oarecum singură, neîncrezută, ci mereu zâmbea și într-una avea obrajii îmbujorați.
Părea atât de fericită!
Când toți s-au împrăștiat, tinerii, fiind înfometați au întrat într-o cafenea.
Mady alegea deja desertul, iar Dan citea comentariile referitor la pozele de la petrecere și într-același timp privindu-și comoara atât de gingaș și îndrăgostit.
"Dacă va comanda ceva cu piersică îi voi propune să fie prietena mea" se gândise el punând telefonul pe masă și așteptând comanda.
- Vreau.... O plăcintă cu piersici, vă rog. - spune zâmbind drăguț chelnerului.
- Iar, dumneavoastră,...? - întreabă chelnerul către Dan
- Vreau o brioșă cu ciocolată... - răspunse după care chelnerul s-a îndepărtat - Apropo ai văzut ce se întâmplă în comentarii la selfie-ul de aseară cu noi doi? - tonul ăla șiret. Mady îl recunoscuse într-o clipă. Oare ce pune la cale?
- Într-adevăr. Toate fan acc-urile noastre vorbesc despre asta... - zâmbi plăcut surprinsă - Dar stai.... asta înseamnă că ți-ai dezvăluit identitatea... Nu că n-ai făcut-o în MV, dar totuși - murmură îngrijorată.
- Nu contează. Oricum vroiam s-o fac - zise cu tonul ăla îngrozitor de dulce și îi acoperise cu palma sa mare și caldă mânuța ei micuță ce se afla pe masă.
- Mady, eu.... - chelnerul exact acum aduse plăcinta și brioșa, iar afară Daniel zări o fetiță ce nu putea scăpa din mâinile unui maniac - trebuie să ies pentru puțin... - zice el repede urmărindu-l pe maniac cu privirea ca să nu-i facă ceva fetiței, după care iese ca fulgerul afară.
Tânăra nu prea înțelegea ce se-ntâmplă, până când nu s-a uitat pe fereastră...
Se pare că începe o bătaie între Daniel și tipu' ăla.
Madison nu poate lăsa ca el să pățească ceva.
Tânăra ieși din cafenea, apropiindu-se de cei doi exact în momentul în care maniacul îl lovise pe tânăr cu pumnul în față, lăsându-i o mică rană pe obraz.
- Oh, ia să vezi ce-ți face mama acuși - sâsâi Mady supărată foc pentru cele întâmplate și sărind la bătaie!
Pumn după pumn. Picătură de sânge după picătură.
În scurt timp hainele bărbatului erau pline de sânge.
Demult Dan n-o văzuse pe micuța sa în așa stare... Atât de furioasă și periculoasă...
Cu chiu cu vai, Daniel totuși reuși să-i despartă, trăgând-o pe tânără spre sine.
- Mady... Mady... Relaxează-te... Te rog - șopti cât se poate de calm, ținând-o în continuare
- Tu chiar nu vezi ce face?!
- Văd...
- Te-a lovit până și pe tine! - strigă liniștindu-se încetișor.
Inima lui și-a agitat pulsul, iar fluturașii iarăși au dat o petrecere în burtică...
Ea a sărit la bătaie, doar pentru că cineva l-a lovit și nu chiar atât de grav pe cât s-ar fi putut...
Această faptă îi arăta că sentimentele lui sunt reciproce...
- Mady, te rog...
- Nu. Nu voi merge la nici un spital. - spuse cert urcând în mașină. - Nu am răni atât de grave ca să plec acolo.
"Doamne, ce încăpățânată..."
- Ce faci? - întreabă parcându-și mașina
- Comand o pizza. Ea este unica ce ar putea acum să mă liniștească...
Ajunși în numărul lor primul lucru pe care lau făcut era căutarea trusei de primajutor. Apoi, găsind-o, s-au pus pe pat, unul în fața altuia.
- Stai, stai... - murmură blând luând un bețișor de ureche înmuiat în soluție - Dă-mi voie mie... - șopti dulce dezinfectându-i rana de pe obrăjor. - Promit că voi fi atentă...
Buzele ei erau prea aproape. Ea era prea aproape...
Cât de grijulie și gingașă poate fi uneori...
Mady era atât de concentrată ca să facă totul fără a-i produce disconfort, încât nici nu observase că între buzele lor mai erau câțiva milimetri, iar Daniel se abținea din răsputeri să nu le sărute chiar acum, chiar aici, chiar pe patul ăsta, când sunt doar ei doi, iar afară e deja noapte.
- Chm... Cred că am terminat - murmură Mady puțin sfioasă depărtându-se.
- Ei bine, acum e rândul meu - zise luând bețișorul și dezinfectându-i colțul buzelor, obrazul, ea sâsâind ușor de durere - Îmi pare rău. Voi încerca să fiu mai gingaș... - șopti dulce, continuându-și treaba.
"De ce ești atât de.... aproape și de ce te doresc atât de mult?"
Tânăra era hipnotizată de buzele alea întredeschise, de privirea lui concentrată și grijulie, de mâinile lui puternice cu venele bine conturate...
Ochii ei erau numai la buzele lui.
Daniel observând că și ea vrea același lucru n-a mai putut aștepta. A sărutat-o.
Un sărut dulce ca cel mai scump și delicat vin, din care dacă bei un gât nu te mai poți opri.
Buzele lui au coborât lent în jos până la gât. Respirația lui fierbinte îi frigea pielea gingaș, catifelată, albă ca laptele. O săruta dulce dulce, uneori mușcând pielea sensibilă și lăsând semne bordo.
Băgându-și degetele printre buclele lui castanii, tânăra respirând adânc și întrerupt.
Contrastul temperaturilor deveni insuportabil: suprafața rece a patului aproape că îi îngheța pielea, în timp ce între dânsa și corpul de deasupra nu era decât aerul încins din cauza respirației a și mișcărilor lor, forțând-o fată să respire prin gură.
Îi săruta fiecare bucățică de piele pe care putea, însă era prea puțin...
Madison dându-l pe spate și punându-se deasupra lui începuse să-i descheie nasturii cămășii și să sărute fiecare centimetru a pieptului acum dezgolit.
- Madison - gemuse el încet dându-i curaj ca să continue...
Mâinile ei mici și fine îi cutreieră torsul, mângâind fiecare linie apetisantă a corpului dorit
Ademenind-o din nou într-un sărut pasional ajunse el deasupra corpului ei micuț și fragil.
Fiecare atingere era plină de grijă și sensibilitate. Parcă-i era frică să n-o sperie și ea să nu fugă (ca de obicei).
Îi exploră tot corpul deja. Prea puțin. Avea nevoie de ceva mai mult!
Vroia sa-i vadă corpul sub lumina argintie lumii... Vroia să-i audă cele mai vulgare sunete, gemete, scâncete... Vroia să vadă cum strânge așternuturile în pumni... Vroia să audă cum îi strigă numele!
Ridicându-se pe șezut pentru puțin Mady spuse cu o voce catifelată :
- Daniel, te vreau.... - după care-l mai sărută încă o dată.
El zâmbi ușor în timpul sărutului, pregătindu-se s-o dezbrace...
*ding dong*
Iată și Capitolul asupra căruia am lucrat nu știu câte luni!
M-am stăruit FOARTE mult ca acest capitol să-mi iasă bine și că peste câtva timp să nu am cringe de la dânsu'
Adică sincer, am lucrat într-adevăr mult asupra lui, așa că n-ar strica să scrii un comentariu cu părerea ta despre acest capitol.
E ceva nou pentru mine (cât și pentru voi) și am nevoie de impresia voastră. Să continui sau nu (deși următoarea poveste la fel va fi 17+
)
Știi când citești fanficuri cu NC-17 în limba rusă e una, însă când încerci să scrii ceva asemănător în limba ROMÂNĂ e cu TOTUL ALTCEVA!
De data aceasta chiar am nevoie de susținerea voastră, de aceea nu uita să pui un like, să scrii un comentariu cu impresia ta(e important pentru mine) și să le spui prietenilor "Hey! Ia uite ce-a publicat Dănuța"
Cam atât.
Love U
Bye!
Dănuța a ieșit din chat pentru puțin timp *
Комментарии 15
Nu am cuvinte