Предыдущая публикация
ȚARA, OMUL ȘI PÂRLOAGA ...
Moștenit-am de la Ștefan
Un pământ cu vechi hârtoape ,
Dar așa voit-a Domnul
Ca pe el s-avem de toate ...
Ne-am ales, prin moștenire,
Cu păduri, izvoare, crânguri ,
Care cer o îngrijire ,
Pentru-a le păstra în timpuri ...
Prin aceeași moștenire ,
Avem țarini minunate ,
Ce vorbesc de-a noastră fire
Și pământuri prelucrate ... ,
Dar de la o vreme-ncoace ,
De când Țara-i suverană ,
Mult pământ de-al nostru zace
În pârloagă și în scamă ! ... ,
Mult pământ e dat uitării
Și-i lăsat în voia soartei ,
Afectând aspectul Țării
Și-amintind de vremea Foamei ! ...
Omul, cu-ale lui probleme ,
N-are bani să-l prelucreze ,
Iar ce strânge,- el se teme
C-ar putea să nu-l salveze ! ...
Ca să nu moară de foame ,
Dânsu-și caută salvare
Unde-s mai puține drame , -
Undeva peste hotare ... ,
Iar pământul, bietul, geme
Ani de-a rândul în pârloagă
Și se-neacă-n buruiene ,
Și se mistuie de vlagă ! ...
Leonid Certan
22 noiembrie 2012
Следующая публикация
Нет комментариев