Предыдущая публикация
DRAGOSTE DE LA DISTANȚĂ ...
Pe când a avut să fie
Să te știu de la distanță ,
Mă cuprinse-o duioșie ,
Care mă trezi la viață ...
Nopți la rând, prin sacre visuri ,
Te iubeam numai pe tine
Cu-acel dor ce se aprinse
Undeva adânc în mine ! ... ,
Nopți la rând, luați de mână ,
Rătăceam pe la izvoare ,
Făcând dorul să devină
Plin de sens și de splendoare ! ...
Sub al nopții întuneric ,
Savuram dulcea tăcere ,
Ce venea din Cerul veșnic
Să ne scalde în plăcere ... ,
Apoi rătăceam prin crânguri ,
Prin Grădinile bătrâne ,
Unde ne-ncărcam de visuri ,
Ce păreau a fi divine ...
Prin frumoasa-ți dăruire
Ce-o făcusei pentru mine ,
Eram plin de fericire
Și trăiam doar pentru tine ! ... ,
Dar așa a fost să fie
Că,- iubind de la distanță , -
M-am lipsit de duioșie
Și-a iubirii importanță ...
Al meu suflet, astăzi, ține
De acea realitate ,
Ce m-ar atașa de tine
Și acum, și după moarte ! ...
Altfel , -
nu cred
că se poate ! ...
Leonid Certan
21 iunie 2017
Следующая публикация
Нет комментариев