Предыдущая публикация
Am fost întrebată odată: „De unde am curaj să spun unei persoane «Te iubesc»?
” Am stat şi am privit uimită, chiar dacă persoana care mi-a pus întrebarea se afla la mii de kilometri depărtare, auzindu-ne doar prin tehnologia modernă. Pe moment, rămăsesem fără grai. Apoi, gânditoare am răspuns: „Când îţi trebuie curaj? când iubeşti, când spui vorbe frumoase, când apreciezi sau când înjuri şi blestemi? Dacă pentru a înfăptui răul îţi trebuie curaj, atunci, de ce nu aş avea curaj şi pentru o vorbă frumoasă?”
Dacă pentru a spune cuiva „Te iubesc!” îmi trebuie curaj, am gândit în continuare… oare cât curaj ar trebui să aibă cei care urăsc? Cât curaj ar trebui să posede cei care fac răul, care ucid, mint, sunt răzbunători sau cei care îşi vând sufletele pentru a câştiga un ban necinstit? Personal, nu mi se pare ieşit din comun să spun cuiva „Te iubesc!” O vorbă bună, zâmbetul şi îmbrăţişarea vindecă orice persoană care este bolnavă sufleteşte. ❤❤❤
Следующая публикация
Нет комментариев