Предыдущая публикация
Satul nu se uită niciodată!
Oricât de departe ne-ar duce viața, satul rămâne mereu acolo, așteptându-ne. Îl purtăm în suflet, în amintiri, în mirosul pâinii coapte pe vatră și în glasul blând al bunicilor care ne chemau la masă. E locul unde timpul curge altfel, unde diminețile au miros de lemn ars în sobă, iar serile sunt îmbrăcate în liniștea pe care doar un sat o poate avea.
Satul nu se uită niciodată, pentru că el este rădăcina noastră. Este ulița pe care am alergat desculți, râul în care ne-am scăldat, livada unde am furat mere coapte. Este bătrânul care ne zâmbește de pe bancă, femeile care își duc greutățile vieții cu demnitate și copiii care încă mai aleargă prin iarba udă, așa cum făceam și noi odinioară.
Deși ne-am mutat la oraș, unde luminile nu se sting niciodată și unde zgomotul nu ne lasă să ne auzim gândurile, satul ne cheamă înapoi. Ne cheamă cu nostalgia zilelor fără griji, cu dorul de oameni simpli și buni, cu liniștea pe care doar acolo o putem regăsi.
Și poate că drumul e lung, poate că timpul ne-a schimbat, dar satul nu se schimbă niciodată. Ne așteaptă mereu, la fel de primitor, la fel de viu în amintirile noastre. Pentru că satul nu e doar un loc, e o parte din noi. Și lucrurile cu adevărat importante nu se uită niciodată.
Следующая публикация
Нет комментариев