Предыдущая публикация
Ce vrei să lași cînd vei pleca
Nu vreau un monument să am
Cînd voi pleca în neființă,
Vreau să rămîn măcar un dram
În inimile cu credință.
În sufletelor celor care
Cîndva în mine au crezut,
Și m-au urmat, căci orișicare
Să mă trădeze a putut.
Dar unii, totuși, în neștire
Și-au dat soarta pe mîna mea
Și nu a fost o prevestire
Modest, le-am transformat viața.
Nu să mă laud scriu acum
Căci sunt abia la început,
Ci ca să pot scălda în scrum
Bîrfe și rău preconceput.
Idei, păreri, opinii, zvonuri
Și zîmbete pe sub musteață,
Complexele trezite-n somnuri
De-a soartei tristă cîntăreață.
Și chiar de vor bîrfi, să fie,
Înseamnă că exist, trăiesc
Nu va dura o veșnicie,
Pînă-mi vor spune "Mulțumesc"
Следующая публикация
Нет комментариев