Предыдущая публикация
Într-o amiază de vară, un tată trecea prin oraş cu un măgar şi cu iul său.
Tatăl şedea călare
pe măgar, iar iul ducea măgarul de căpăstru. Un trecător a spus: „Sărmanul copil! Se vede
că îi vine foarte greu. Cum poţi şedea tolănit în şa, omule, cînd iul tău abia se mai ţine pe
picioare?” Tatăl s-a simţit vinovat. După următoarea cotitură, el a coborît de pe măgar şi l-a
aşezat pe băiat în locul său. Curînd însă un alt trecător a exclamat cu indignare: „Ia te uită,
ce neruşinare! Fiul merge călare ca un sultan, iar bătrînul tată e nevoit să alerge din urma
lui.” Băiatului i s-a făcut ruşine. El l-a rugat pe tatăl său să se aşeze şi el pe măgar. Imediat o
femeie s-a oprit în drum şi a început să-i ocărască: „Priviţi, oameni buni, cîtă cruzime pentru
nenorocitul animal! Spatele măgarului se îndoaie de atîta greutate, iar netrebnicii aceştia sau
cocoţat pe el ca pe un divan!” Stînjeniţi, tatăl şi iul au coborît de pe măgar, fără a spune
un cuvînt. Dar nu au făcut nici doi paşi, cînd încă un trecător a început să rîdă de ei în gura
mare: „Ia nătărăi! Au un măgar sănătos şi puternic şi merg pe jos, în loc să încalece pe el!”
Tatăl i-a dat măgarului un braţ de paie şi a spus: „Orice am face, se va găsi neapărat cineva
care nu va i de acord. Cred că trebuie să decidem singuri cum procedăm.”
Следующая публикация
Нет комментариев