Îi simt

Mă crezi că nu mai ştiu a plânge?
Nici să îndur nu sunt în stare!
Îi simt aici, îi simt prin sânge
Şi-n dorul ars la lumânare.
Îi simt chiar oscilând în tâmple
Cum se desprind pe rând de viaţă;
M-aş fi tocmit să nu se-ntâmple,
De-aveam brevetul la postfaţă.
Dar scundă mi-e supremaţia
Peste tărâmuri neştiute
Şi, n-am de-ales, vinovăţia
O voi sculpta din nou în cute...