Предыдущая публикация
IN MEMORIAM GRIGORE VIERU
,,Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul… ,, (Grigore Vieru)
Grigore Vieru, marele poet al neamului românesc, s-a născut în miezul iernii, anul 1935 de 14 februarie, în satul Pererîta al fostului județ Hotin, România. Fiind încă student, debutează editorial cu placheta de versuri pentru copii ,,Alarma”. Se angajează ca redactor al revistei pentru copii ,,Scînteia Leninistă” (actualmente ,,Noi”), și ziarul ,,Tînărul leninist” (,,Florile Dalbe”), apoi devine redactor la revista ,,Nistru” (,,Basarabia”), publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova și la editura ,,Cartea Moldovenească”.
Creația lui Grigore Vieru, Maestru al Cuvântului, iubitor de plai, limbă şi de neam, este o operă monumentală de o muzicalitate şi o frumuseţe rară. Poet liric, cu suflet inocent și sensibil, şi-a dedicat scrierile în primul rând – copiilor, darul cel mai de preţ al unei familii, fiind convins că tuturor copiilor, de mici, trebuie să li se cultive valorile și spiritul românesc, devenind în continuare adevărați patrioți ai neamului. Cu voia lui Dumnezeu, a reuşit să resensibilizeze și să reînvie limba română revărsată din izvoarele latiniei, prin versuri sublime scrise cu pana sufletului și din adâncul inimii. A fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.
La 16 ianuarie 2009, întorcându-se din sudul țării de la o întâlnire cu cititorii, în apropiere de Chișinău, poetul a suferit un grav accident de circulatie. La 48 de ore dupa tragicul accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să mai bată din cauza traumelor incompatibile cu viața, lăsând o rană adâncă în sufletul tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Dispariţia sa fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin Poezia sa, prin frumosul semănat în inimile semenilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă al culturii naţionale. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slove bucium, şi casa părintească cu ochii măicuţei, ne sunt mereu aproape. A fi în stare să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce-i al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Creator prin poezie - înseamnă să fii un poet însemnat de Dumnezeu! Această fire plăpândă de Om cu suflet de copil, a cântat în versuri și a proslăvit limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun!
Следующая публикация
Нет комментариев