Injectorul deschis are o răspândire restrânsă, datorită dezavantajelor

pe care le prezintă:
a) injecţia începe la presiuni foarte mici, din care cauză pulverizarea şi
penetraţia jetului de combustibil sunt nesatisfăcătoare, ceea ce duce la
mărirea întârzierii la autoaprindere (motorul funcţionează brutal);
b) sfârşitul injecţiei are loc, de asemenea, la presiuni foarte mici şi nu poate
fi controlat (fineţea pulverizării şi penetraţia jetului sunt nesatisfăcătoare,
astfel că ultimele fracţiuni de combustibil injectat ard insuficient);c) după terminarea procesului de injecţie, combustibilul din canalizaţia
interioară continuă să picure în cilindrul motorului, înrăutăţind considerabil
condiţiile de ardere şi înlesnind formarea de calamină, care poate obtura
orificiul de pulverizare;
d) gazele fierbinţi din cilindrul motorului ridică temperatura
pulverizatorului, având consecinţe nefavorabile asupra durabilităţii acestuia.
Utilizarea injectoarelor deschise dă rezultate satisfăcătoare în cazul injecţiei
de benzină (în colectorul sau galeria de admisie) sau al ansamblului pompă-
injector. În acest din urmă caz, efectul de picurare este înlăturat prin
montarea unei supape de reţinere.