Pe poze sînt doar fericită

Și-n lume cînd ieșim zîmbesc.
Acasă însă-s chinuită
Căci în infernul meu trăiesc.
Da..am fost cîndva iubită
Și fericită am trăit.
Dar astăzi sînt batjocorită
De omul care m-a iubit.
Care-mi spunea c-o viață întreagă
Mă va stima,mă va iubi.
C-o viață o să mă-nțeleagă
Chiar dacă-n viață greu va fi.
Și nu știu Doamne,a fost bine
Și am făcut și doi copii.
Privea îndrăgostit la mine
Și-mi dăruia doar bucurii.
Și nu-nțeleg ce s-a schimbat
Sau viața asta-i grea și crudă.
Că tot mai des îmi vine beat
Iar perna mea de plîns e udă.
Azi sînt mereu batjocorită
Iar omul care m-a iubit.
După ce am fost lovită
Pentru mine a murit.
Și astăzi inima mi-i rece
Și tot mai des cinstit chiar vreu.
Să nu-l văd..undeva să plece
Sau să îl las și să plec eu.
Însă am în mine o frică
Copiii cum o să mi-i cresc.
O să-i ridic eu singurică?
Mă tem că n-o să reușesc.
Dar nici așa nu se mai poate
Că nu sînt cîștigată-n cărți.
Nu pot să le mai răbd pe toate
Și cît mai poți Doamne să-l ierți.
Așa că chiar dacă mi-i teamă
Dar într-o bună dimineață.
Îmi iau copiii ca o mamă
Și plec să-ncep o nouă viață..