Предыдущая публикация
Degeaba..
Degeaba avem ochi,
Dacă nu vedem.
Degeaba avem urechi,
Dacă nu auzim.
Degeaba avem inima
Dacă nu iubim.
Degeaba avem mâini
Dacă nu muncim
Degeaba trăim
Dacă nu simțim.
Degeaba avem
Dacă n-ajutăm.
Degeaba punem masă
Dacă de cei ce ne iubesc, nu ne pasă.
Degeaba avem ajutor
Dacă recunoștința sună a gol.
Nimic nu ni se cuvine
În astă scurtă viață
Toate sînt daruri,
Dar prea neprețuite,
Ci doar folosite.
Cănd inima e goală
Și mintea o cocoțăm
Nu simțim că rănim
Pe cei care,
Ar trebui să îi iubim.
Ironia sorții este,
Că pe cei ce ne iubesc
Ii dăm la o parte,
Când ne este bine,
Și nici nu simțim
Cât de mult rănim.
Dar să ne trezim
Până nu-i târziu
Și să apreciem
Și să mulțumim.
Că viața ne dă
Doar ce dăruim!
Roata și de e pătrată
Tot se învârte,
Măcar o dată, spune un proverb.
Și să nu ne miram
Când cei pe care ii iubim
Se-mprietenesc
Cu cei ce nu-i iubesc.
Că așa e omul
Nu apreciază ce-are bun
Aleargă după himere
Și prinde abur și fum!
Следующая публикация
Нет комментариев