Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, .

. . să ne încurajăm unii pe alţii. (Evr. 10:24, 25)
‘A ne interesa unii de alţii’ înseamnă a fi atenţi la necesităţile altora, a ne gândi la ei. Putem oare spune că ne interesăm îndeaproape de alţii dacă ne limităm la simplul fapt de a-i saluta la sala Regatului şi de a purta cu ei o conversaţie despre lucruri banale? Nicidecum. Desigur, vrem să fim atenţi ca nu cumva să ajungem ‘să ne amestecăm în treburile altora’ (1 Tim. 5:13; 1 Tes. 4:11). Însă dacă vrem să-i încurajăm pe fraţii noştri, trebuie să-i cunoaştem cu adevărat: să ştim mai multe despre viaţa lor, să le cunoaştem calităţile şi spiritualitatea, punctele forte şi punctele slabe. Ei trebuie să simtă că le suntem prieteni şi că îi iubim. Aceasta presupune să petrecem timp cu ei – nu doar când au probleme şi sunt descurajaţi, ci şi în alte ocazii (Rom. 12:13). w13 15/8 3:4, 5