Предыдущая публикация
Uneori relațiile au "End.
", nu și "Happy End.".
Ne bucurăm când cunoaștem pe cineva nou. Uneori apare la momentul potrivit, ca ceva neplănuit. Ne întrebăm "Unde a fost atâta timp de nu l-am întâlnit pînă acum?". Urmează clipe frumoase, plimbări prin parc, ținut de mână, sărutări jucăușe, zâmbete culoare, ochi plini de dragoste, și, un suflet, curat, dornic să primească și să dăruiască iubire cu foc. Ne cunoaștem mai bine, ne împărtășim nebuniile, temerile, eșecurile, bucuriile, visele, și pare că totul merge după paginile unei cărti cu povești, dar, ca orice carte de povești, are final, uneori nu e chiar cel fericit.
Ajungem în punctul ăla la care nici nu te-ai gândit în momentele de fericire, când erai tâmpită de atâta dragoste, ajungi să primești sau să dai reproșuri, să dai mai puțină iubire doar pentru că acum nu mai primești ca înainte, să te îndepărtezi mai mult pentru că simți că deja ești în plus, acolo unde nu se putea respira fără tine, ajungi să vrei să îți descarci sufletul cu bucurii și suferinți și să te trezești de fapt că ești doar tu cu tine, ajungem în punctul în care orgoliul sapă tot ce a fost armonie, păteaza cu durere și transformă în amintire sau coșmar.
Și uneori se termină, se termină iubirea, care, poate s-a consumat prea repede și nu am avut răbdare să gustam din ea etapă cu etapă.
Eram doi oameni flămânzi de gustul unei primăveri în plin octombrie, acum suntem sătui și ne este greață.
Следующая публикация
Нет комментариев