Şi cîte zile au trecut.

De-acuma numărăm şi ani.Dar tu te-ai dus şi nu mai vii. De ce?Şi unde ai plecat? Doar stii că-n urmă ai lăsat. Pe toţi cei dragi şi cei mai scumpi. O mamă care iese-n prag. Cu ochii aruncaţi spre drum.Privind portiţa descuiată .În gîndul ei şopteşte...Eu sper,şi aştept,să vină Vasilică-al mamei. Un frate care-n fiecare zi,tot răscoleşte-n amintiri. Îşi aminteşte tot plîngî nd.De ziua ceia zbuciumată,Care nu poate fi uitată. Şi noi cei dragi te aşteptăm.Să vii la masă toti să stăm..Să rîdem,să ne veselim.Şi poate că acum era,Ca să jucăm la nunta ta. Şi cîte fete au sperat.Că vor fi aleasa ta.În schimb tu ţi-ai ales mireasa.Această moarte scîrbicioasă. Atîta tot noi ne dorim,Să ne apari mai des în vis.Ca chipul tău noi îl vedem ,Rămas doar în fotografii.Atît putem să-ţi oferim. Un gînd de neuitare.O rugăciune. O floare.