Предыдущая публикация
Egoismul e la putere,sau poate altceva...
Am realizat în ultimul timp că egoismul câștigă. De câte ori mă strădui să susțin pe cei din jurul meu,măcar umbra mea să bântuie prin creierul lor și să știe că nu sunt singuri,că sunt eu ca un balsam pentru durerea lor. Eu am înțeles că uneori sun în rol de urechi perfecte ce pot asculta și nu se pot plictisi,pot fi buze perfecte fiindcă pot murmura încet fraze dulci și mai pot fi brațe calde,pentru că oricât nu mi-ar fi incomod sa îmbrățișez o persoană,dacă simt că e nevoie ,o fac.
Nu nu-mi este greu.
Dar nu pot înțelege de ce e greu să fiu răsplătită cu aceeași monedă?!
Sau n-am meritat? Mereu când mă prăbușesc și mă fac cioburi,mereu mă reconstruiesc singură,din nou și din nou.
Nu e ușor când ești singură. Chiar deloc.
E nașpa când bate vântul în suflet și plouă pe obraji.
E foarte aiurea când singurătatea te cuprinde și iese doar tunete din coardele tale vocale, și deloc lumină.
Pentru că n-are de unde să iasă și cel mai aiurea probabil e că ,nu are pentru cine!!
#aripirupte#rânduri-gânduri#idei#adevăr#creație#
Следующая публикация
Нет комментариев